In prima zi, Executivul a impartit vesti bune, iar Banca Nationala - vesti rele. Nu se astepta nimeni la o explozie de efuziune populara la schimbarea Guvernului si nici nu s-a intamplat asa ceva. N-avea cum: Romania nu-i ca Franta, iar partidele ajunse acum la guvernare nu au mai castigat alegeri parlamentare in ultimii opt ani. Acum, cu o majoritate mult mai confortabila decat au avut vreodata guvernele PDL (chiar mai confortabila decat in timpul aliantei PDL-PSD din 2009), noua Putere isi incordeaza deja muschii pe proiectele legislative promise. Graba este de inteles: mai sunt cel mult sase luni pana la alegeri, iar premierul proaspat uns in functie trebuie sa arate ca nu a venit in fruntea Executivului doar ca sa-si faca propaganda electorala pe bani publici - chiar daca initial a promis ca al sau cabinet va avea ca principala misiune organizarea alegerilor. Ca urmare, dincolo de promisiunile populiste legate de cresterea pensiilor si salariilor angajatilor la stat, mai trebuie ceva. Cum ar fi, de exemplu, rascroirea legii electorale, facuta insa dupa profilul USL. O reparatie, toata lumea e de acord ca trebuia, ca sa nu ne mai trezim cu alesi de pe locul 3 al vreunei liste din cine stie ce colegiu. Insa proiectul adoptat alaltaieri la Senat permite si el aceeasi anomalie, doar ca sub alte auspicii (pragul minim pe tara e unul dintre ele). Apoi, din proiect a fost eliminata o prevedere care fusese ceruta in mod expres, prin referendum, de jumatate din populatia cu drept de vot a Romaniei: reducerea efectivului parlamentar. O dovada ca vocea poporului nu e litera de lege pentru noul premier, care a promis ca va respecta legea. In sens literal, dupa cum se vede. Un calcul sumar arata ca o reducere cu o treime (respectiv 150 de mandate) a numarului alesilor ar echivala cu plata a peste 2500 de pensii medii sau cu reintregirea salariilor la mai mult de 7000 de profe