În China medievală, nici o altă esenţă parfumată nu avea atâta căutare precum apa de Tschin-Fung (al cărei nume se trage dintr-un orăşel aflat la nord –vest de Beijing. De aproape patru secole, toate sticluţele în care e îmbuteliat acest lichid preţios au aceeaşi etichetă, pe care se regăsesc numele oraşului şi al primului meşter parfumer (cred că putem să-i spunem aşa, europenizând cât putem de mult meşteşugul său): Ya-Rina. Şi dacă Europa are Cologna (Koln), de unde... „apa de colonie”, China are Tschin-Fung...

Un misionar francez din secolul al XIX-lea, ajungând în apropiere de Beijing, a fost uimit de frumuseţea sticluţelor, pe care le foloseau, deopotrivă, bărbaţi şi femei, lăsând în urmă o dâră de parfum... Acest călugăr, care a ajuns şi în mica localitate pe care o aminteam ceva mai devreme, a fost uimit să constate că în acest „Grasse al Chinei” toate manufacturile foloseau aceeaşi etichetă, şi toţi meşterii păreau să poarte acelaşi nume: Han-Tsia Ya-Rina. De fapt, Ya-Rina fusese unul singur şi trăise pe acele meleaguri cândva, la începutul veacului al XVII-lea. Se spune că, pe vremea aceea, trăiau în China mulţi meşteri asemeni lui, dar nici unul la fel de priceput ca el. Dar... ce folos, când lumea nu ştia că esenţa lui răspândea cel mai plăcut parfum, care ţinea cel mai mult în timp... Până într-o zi când îşi dădu seama ce lipsea sticluţelor lui cu parfum: o etichetă cu un nume frumos. „Un nume frumos e un lucru preţios; sună plăcut la ureche şi te îndeamnă să-l cunoşti pe acela care îl poartă”, îşi spunea el, în vreme ce caligrafia frumos primele etichete. Ce scria pe ele? „Singura şi adevărata apă de Tschin-Fung, preparată de Han-Tsia Ya-Rian”.

Bucuroşi că pe aceste etichete se regăseşte şi numele oraşului lor, locuitorii din Tschin-Fung cumpărară multe sticluţe, pe care le purtau cu ei pe oriunde se duceau, dăruindu-le, ca fiind ceva care amin