Nu ar trebui minimalizat faptul ca actiunea de la 15 noiembrie a fost la origine una economico-sindicala. Dimensiunea sa politica, inevitabila in Romania acelor zile, a crescut in importanta pe masura ce se facea uz de violenta. Se implinesc, astazi, douazeci si trei de ani de la revolta muncitoreasca de la Brasov, o provocare de anvergura la adresa regimului Ceausescu si, intr-un fel, prologul evenimentelor ulterioare din decembrie 1989. La rindul ei prefatata de actiuni de mai mica intensitate in cursul anului 1987, inclusiv in Iasi, miscarea a ajuns la contestare politica directa si un anumit grad de violenta din partea demonstrantilor - indreptata, din fericire, doar impotriva lucrurilor. Represiunea ulterioara declansata de regim a presupus, se stie, si violenta bine disimulata impotriva oamenilor. Specialistii avizati in problematica ultimelor clipe ale regimului comunist vor reusi, in timp, o mai buna explicitare a "momentului 15 noiembrie" de la Brasov. E un tip de proces aflat inca in derulare in intreaga Europa de Est, si cu siguranta ca va dura. Intre timp, fosta uzina "Steagul Rosu" a incetat sa existe, si la fel s-a intimplat cu santierul naval "Lenin" din Gdansk, locul de nastere al Solidaritatii poloneze. Ironia face ca munca acestor cercetatori sa beneficieze, intr-un fel amar, de stingerea pasiunilor publice asociate cu prabusirea comunismului. Spre ingrijorarea unora, satisfactia multora si indiferenta majoritatii, regimul Ceausescu iese din vietile romanilor mai virstnici, si nici macar nu mai patrunde in cele ale concetatenilor nostri mai tineri. Nici vorba sa reusim, ca popor, o delimitare etica de comunism, de felul celei pe care au reusit-o germanii fata de nazism, dupa 1945. Astfel ca episoade precum revolta brasovenilor tind sa fie privite mai degraba izolat, decit ca parte dintr-un discurs coerent axat pe despartirea de comunism. In acest co