"Eram inchisi in celule vecine. Noaptea bateam in perete pentru a-i spune noapte buna. Si el imi raspundea, tot in perete", ofteaza femeia. Inalta, intr-o rochie simpla, de casa, Mariana Popescu isi aminteste cele mai cumplite 40 de zile din viata ei. Aceea de a fi inchisa alaturi de fiul sau. Pina pe 17 iulie, cind judecatorii Tribunalului au decis punerea ei in libertate, singurul sau camin a fost una din celulele ingramadite ale arestului Inspectoratului de Politie al Judetului Iasi. In aceeasi cladire, chiar in camera alaturata, s-a aflat in tot acest timp George Apostu, fiul sau. Cei doi au fost arestati in urma unei descinderi spectaculoase a politiei pe 7 iunie. Impreuna cu alti doi tineri, Mariana Popescu si George Apostu au fost retinuti pentru trafic de droguri si complicitate la trafic de droguri. Din acel moment, viata Marianei Popescu a insemnat doar catuse, escorta de mascati si gratiile unei celule impartite in fiecare noapte cu alte patru femei venite cine stie de unde. "Am aflat ca sintem in celule vecine de-abia a doua zi, cind eu si George ne-am intilnit la Tribunal. Mi-a spus ca e tinut in camera 4. Eu eram in singura celula pentru femei, camera 5. M-am bucurat enorm sa il stiu mai aproape", isi continua Mariana Popescu povestea. Amintirea detentiei o face sa tina ochii plecati toata durata conversatiei. Vocea ii este stinsa, dar sigura. Cuvintele curg aproape automat, parca patate de pecetea rusinii. "M-au dus in celula la ora 1, in noaptea zilei in care m-au arestat. A fost aproape o usurare, fata de ceea ce indurasem, de la prinz, cind au venit politistii sa ma ia din casa parintilor mei. La Parchet m-au audiat abia la 10 seara, cind a venit si un avocat din oficiu. Pe la miezul noptii bintuiam prin Spitalul "Cuza Voda". Ma adusesera pentru teste, sa vada daca nu sint insarcinata". Trasaturile femeii se crispeaza: "Ma vedeau toti bolnavii cum m