România este, probabil, singura ţară din lumea civilizată în care se mai face topless pe plajă la o scară atât de mare. Iată deci un motiv de mândrie naţională. Sau poate doar dovada faptului că ceea ce considerăm noi normal este lipsit de bun gust dincolo de graniţele ţării?
Mulţi analişti, comentatori şi, în general, intelectuali cu pretenţii se minunează măcar o dată pe săptămână de nivelul scăzut al televiziunilor - în special cele de ştiri - din România. Părerea aproape unanimă este că acestea tratează numai subiecte frivole, fac emisiuni de slabă calitate şi invită personaje lipsite de bun-simţ, care, în loc să ridice educaţia poporului, mai mult îl prostesc. S-ar deduce din aceste critici că telespectatorul român, care de felul lui este un finuţ, nu mai poate ţine piept bombardamentului cu prostii la care-l supun televiziunile şi atunci clachează intelectual, ajungând să-i copieze pe cei pe care-i vede în faţa ochilor.
Teoria este în mare măsură falsă.
Criticii înverşunaţi ai televiziunilor româneşti omit un detaliu extrem de important: fiecare televizor este însoţit de o telecomandă care, printr-o simplă apăsare, te poate purta în minunata lume a documentarelor ştiinţifice, a filmelor de calitate sau a muzicii clasice. Studiile de audienţă arată totuşi că foarte puţini telespectatori iau această decizie. Lemurii din Madagascar nu au stârnit mai mult interes (oricât s-ar maimuţări în faţa camerelor de luat vederi) decât Radu Mazăre, Vadim sau Tălmăcean din România.
De ce se uită, aşadar, oamenii în gura personajelor de proastă calitate care apar la televiziuni? Pentru că, în mod cert, mulţi dintre ei se regăsesc în comportamentul acestora. Mazăre este cool, Vadim este mare patriot, iar Tălmăcean este un politician dezinhibat care, pe lângă politică, ştie să şi danseze. Aşa gândesc cei mai mulţi oameni, iar acesta este un