Un cioban dintre aceia de se cred stapani in lume
A venit si-n templul Stelei sa isi faca un renume,
Behaind ca prin Pipera, promitand sa finanteze,
A intrat in casa noastra murdar tot de cacareze.
Vazand iute cum sta treaba a pandit misel momentul
Alungand degraba gazda, ocupand apoi tot templul.
Si-a tras oamenii aprope prefacut si ajutat
De-un excroc fara pereche ce apoi s-a suparat.
Acum, dupa multa vreme, deja se alese praful,
Insa inca de stricat nu se satura-mparatul,
Iara fanii disperati vazand cum distruge rasa
Au trimis un sol la dansul ca sa ii intinda plasa.
Doar cu-n gest deschise poarta si, incet, spre limuzina,
Vine-un fan mergand agale, imbracat dintr-o chenzina.
- Esti suporter?
- Da, ciobane.
- Te-am chemat sa te supui,
De nu schimb a ta carare intr-un munte de cucui.
Si, pe langa toate astea, vreau acum sa ma adori,
Daca nu te schimb, fireste, in pamant nasol de flori.
- Orice gand ai berBecali si oricum te-ai aciuat,
Cat n-avem meciuri acasa, poti sa te crezi imparat.
Despre partea adorarii, bai oiere, sa ne scuzi,
Caci de frica ta, bai zdreanta, n-avem pantalonii uzi.
N-ai vrea tu sa-ti vezi de treaba si sa-ti muti neamu de-aici,
Impreuna si in graba, cu ilustri-ti agarici?
Sa ne lasi pe noi in pace si sa-ti vezi de treaba ta,
Crede-ma ca dupa tine, nimeni nu va suspina.
De-o fi una, de-o fi alta, om vedea cine va plange,
Noua ne place scandalul si bataile cu sange.
- Cum?! Europa mi-e deschisa, iar tu te gandesti ca poti
Sa ma-nlaturi de la Steaua, cu-o mana de idioti?
Am alat