"Votaţi pe tata!", spunea cel mai mic dintre copiii lui Spiridon Necşulescu, Decebal, urcat pe un stâlp de telegraf. "Votaţi pe tata!", se mai strigă şi astăzi dacă ai urechi să auzi... "Titanic Vals" este cu atât mai actual în contextul politic şi social de astăzi. "Votaţi pe tata!", spunea cel mai mic dintre copiii lui Spiridon Necşulescu, Decebal, urcat pe un stâlp de telegraf. "Votaţi pe tata!", se mai strigă şi astăzi dacă ai urechi să auzi... "Titanic Vals" este cu atât mai actual în contextul politic şi social de astăzi. Politicianismul, demagogia, corupţia şi ipocrizia sunt tot atâtea cusururi magistral îngheţate de Tudor Muşatescu în personaje pline de savoare precum o soacră cicălitoare, o soţie cu dorinţe de parvenire, o fată din prima căsătorie, urgisită de soartă, şi trei copii din actuala căsnicie, răsfăţaţi până peste poate.
Şi cel mai important personaj, tatăl de familie, omul simplu care se mulţumeşte cu liniştea căsuţei lui sărăcăcioase dintr-un orăşel de provincie, care nu doreşte să se mânjească cu măriri deşarte. În cinstea alegerilor din prezent, oferim şansa redescoperirii lui Muşatescu de către tinerii de azi şi o reîntâlnire specială celor mai vârstnici, care-l aşteptau de atât de mult timp, pentru a-i aduce necesară reparaţie morală celui al cărui destin a fost serios afectat de instaurarea comunismului. Tudor Muşatescu era foarte cunoscut în perioada interbelică, dar n-a fost jucat foarte mult timp după schimbarea de regim. În cele din urmă a fost reabilitat datorită faptului că era jucat în Uniunea Sovietică.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, aşa că le scutură din când în când. Astfel, descopăr o dată la patru ani, când scutur vechiturile mele, povestea pe care bunica ne-o spunea uneori. Era una despre bătăile din ziua alegerilor. De fiecare dată rămâneam cu gura că