Pneumococul, nu virusul gripal se face vinovat de milioanele de decese surve­nite în 1918, în timpul celei mai mari pandemii de gripă din istoria omenirii. Este o nouă teorie enunţată recent de cercetătorii americani.

Analizând documentele păstrate din timpul pandemiei din 1918, o echipă de cer­ce­tă­tori de la Emory University, din Atlanta, a descoperit că decesele înregistrate atunci surveneau la 7-11 zile de la infecţie. Acest interval este caracteristic mai degrabă infecţiilor bacteriene decât celor virale, susţine coordonatorul studiului, dr Keith Klugman, într-un articol publicat de Reuters. Specialistul a explicat că persoanele care contactează gripa fac frecvent suprainfecţii bacteriene, iar majoritatea deceselor de atunci ar fi putut avea drept cauză aceste suprainfecţii.

INFECŢII PNEUMOCOCICE

În timpul gripei spaniole din 1918, bacteria ucigaşă se pare că ar fi fost Streptococcus pneumoniae, cunoscută şi sub denumirea de pneumococ. Infecţiile pneumococice frecvente sunt pneumonia, meningita şi bacteriemia (prezenţa de bacterii în sânge). "În 1918, nu existau medicamente antimicrobiene, ceea ce explică numărul mare de decese înregistrat atunci", spune Klugman. Într-un interval de 18 luni, gripa spaniolă a făcut între 50 şi 100 de milioane de victime la nivel mondial.

Epidemiologii din lumea întreagă avertizează de câţiva ani că o pandemie similară celei din 1918 ar putea lovi din nou omenirea. Zeci de mi­lioane de oameni ar putea deveni victime ale gri­pei şi de această dată, apreciază epidemiologii. Însă potrivit noii teorii enunţate de cercetătorii americani, o asemenea supoziţie ar putea fi exa­gerată. "Bazându-ne pe ceea ce s-a întâmplat de fapt în 1918, estimăm că rata de mortalitate va fi mult mai scăzută, având în vedere că trăim în era antibioticelor", este de părere Klugman.

Pneum