Să nu-şi închipuie cineva că am vreun regret după trupa pe butoaie pe care a aduso Dan Diaconescu în Parlament sau pentru tinelii şi popovicii din fam. Blaga. Însă, când instituţiile politice care ar trebui să facă opoziţie şi să-şi exercite rolul de control asupra Executivului, capitulează, înseamnă că avem o serioasă problemă de funcţionare a democraţiei.

Vor exista consecinţe, dacă opoziţie în ţara asta mai fac doar câţiva din societatea civilă şi o fracţiune neînsemnată a presei.

Pentru USL au votat, la 9 decembrie 2012, circa 4,4 milioane de alegători. Nu sunt absurd să susţin că restul, automat, sunt împotriva acestei alianţe. Totuşi, la acest moment, sunt circa 13 milioane de cetăţeni cu drept de vot pe care, la nivel parlamentar, nu-i reprezintă nimeni. Deocamdată, lucrurile merg bine în România, este cald afară, lumea ţine post şi au apărut urzicile proaspete. În plus, de când s-au scos vizele, poporul român foloseşte această supapă: cui nu-i mai place aici, se duce în Italia sau în altă parte să muncească. Sunt conştient şi de faptul că, deocamdată, asaltul USL asupra justiţiei, numirile scandaloase în aparatul de stat, lungă listă de puşcăriabili care populează Guvernul şi Parlamentul, nu pare să deranjeze electoratul USL sau să provoace valuri masive de indignare. Pe scurt, până când nu se vor trezi cu punga goală şi nu-i va ajunge foamea, cetăţenii români nu vor deranja prea mult guvernul Ponta.

Planul pe care-l are opoziţia este ca, deocamdată, să se dea bine pe lângă Ponta şi să primească un os de ros. Când situaţia începe să se degradeze, iar populaţia să-şi piardă calmul, va face un pas în faţă şi va susţine că reprezintă „adevărata” alternativă la USL. Riscam ca, în momentul în care-i va ajunge cuţitul la os, o parte a publicului să-şi pardă speranţa în orice formă de opoziţie politică şi să iasă în stradă. Să experimentăm din nou cee