Câte nopţi nedormite, şi câte zile. O oboseală pe care nu o poţi compara cu nimic. Nimeni nu poate descrie nesomnul unui actor în dorinţa lui, firească, de a se dărui. Nimeni nu poate povesti simplu încăpăţânarea de a îmbrăca hainele unui personaj până la a-l lua de mână şi a-l conduce pe scenă, în faţa spectatorilor. Nu oricui îi este hărăzită o asemenea misiune şi nu oricine o poate duce până la capăt. Ştefan Sileanu, una dintre marile voci ale teatrului şi cinematografiei româneşti, este un actor care asculta mult şi vorbea puţin, a trăit o viaţă într-o discreţie nemaiîntâlnită, răutăţile culiselor nu l-au atins niciodată, iar nobleţea sa sufletească este perfect transpusă în tablourile sale, căci aceasta a fost arta prin care s-a exprimat cel mai bine, pictura. A jucat în nenumărate piese de teatru la Târgu Mureş şi la Nottara, are filme ce au rămas în memoria românilor precum “Vlad Ţepeş”, “Prin cenuşa imperiului”, “Burebista”, “Somnul insulei”, “Adela”. Acum este un pictor care ascultă mult şi vorbeşte puţin. Dar generozitatea sa o poţi vedea în creaţiile sale. Ştefan Sileanu împlineşte astăzi 74 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Cred foarte tare în frumuseţea vieţii
“M-am refugiat foarte tare în pictură, îmi face bine la suflet”
“Nu am multe de spus. Eu vara stau în Deltă, la Sfântu Gheorghe, mi-am luat o căsuţă acum 14 ani şi-mi împart existenţa şase luni în Deltă, şase luni aici, aproape de Bucureşti, la Cocioc, comuna Periş, unde anul acesta voi petrece a treia iarnă. Îmi place foarte mult la ţară. Mi-am construit un atelier micuţ, în care mă simt foarte bine, ascult muzică, pictez, pregătesc o expoziţie pe care o voi deschide în primăvară la Vâlcea, unde am fost invitat pentru a expune. În general, mă lupt cu vârsta pentru că aşa cum spunea cineva sunt încă verde, deşi bolile vârstei încep să apară. Încerc să le dep