Daca urmarim o cronica culturala a Romaniei ultimilor doi ani, cel mai amintit si comentat produs este filmul. "Sibiul- capitala culturala europeana", evenimentul inaugurat cu atita pompa de oficialii romani si cei europeni in prima zi a anului, aduce in discutie, pentru prima oara intr-un cadru atit de organizat, prezenta culturala romaneasca in lume. In preajma aderarii la UE, interesul pentru o plasare onorabila in ierarhiile occidentale de valori a crescut. Cum fac romanii "cultura" si cui se adreseaza ea? Foste pretinse capitale (cum este Iasul) cauta explicatii pentru lincezeala, diferite reviste culturale realizeaza clasamente, lanseaza numere tematice, inventariaza succesele observabile ale unei manifestari romanesti in lume. In ce masura Romania este prezenta in ochii publicului occidental si prin ce fel de produse? Ce propune ea, dincolo de programele birocratice ale guvernului si Bruxelles-ului? Daca urmarim o cronica culturala a Romaniei ultimilor doi ani, cel mai amintit si comentat produs este filmul. Marile ziare occidentale remarca de ceva vreme ca Romania exista datorita filmelor ei.
"Noul val al cinematografului romanesc", cum a fost numit presa de specialitate, nu are un corespondent in "noul val al beletristicii", "teatrului" sau "operei". Productii notabile au fost premiate si unele ovationate la festivalurile internationale cum nu au avut parte scriitorii, pictorii, sculptorii, muzicienii nostri in ultimii zeci de ani. In conditiile in care Romania are citiva scriitori interesanti, dar greu digerabili, pentru ca limba romana ramine una periferica, prin imagine se poate impune o prezenta culturala in lume. Un limbaj universal, usor de inteles de miliarde de oameni. Filmul a ajuns o modalitate de cunoastere, de vehiculare de stereotipuri crude, de distorsionare a realitatii, si formare a perceptiilor, mult mai penetrant decit orice altceva.
