Locul de duel al ofiţerilor era pădurea Tortomanu. Maiorul Scipion, comandantul regimentului, n-avea nimic împotriva duelului - Onoarea, Patria şi Regele! era deviza lui. El însuşi se duelase şi cu pistolul, şi cu sabia. Ratase două avansări din cauza acestor dueluri, dar tot fusese numit comandant de regiment. }intea perfect cu pistolul, totuşi, în cele două ieşiri pe teren cu această armă, nici măcar nu-şi rănise adversarii. Îi lua mai întîi în cătare, apoi trăgea în sus. La singurul său duel cu sabia era să-l lase ciung pe un căpitan din Regimentul Regal. Căpitanul mînuia mai bine sabia decît el, dar Scipion ieşise dintr-o eschivă cu o lovitură de atac atît de rapidă şi de puternică, încît nu reuşise să-i stăpînească efectele. Cînd primise comanda acestui regiment al exilării, maiorul dăduse un banchet de despărţire, la Bucureşti: "N-aţi scăpat de mine, domnilor. Nici eu de dvs. - O să ne întîlnim pe front." În 1937, cînd a venit la Medgidia, Scipion le-a ţinut un discurs secret ofiţerilor. "Presupun că înţelegeţi că ne apropiem de război. Va trebui să pregătim trupa pentru asta. Şi va trebui ca dvs să daţi tonul, fără să speriem civilii şi fără să-i intimidaţi pe soldaţi!" Primul efect al discursului său a fost că doi dintre tinerii ofiţeri s-au luat la ceartă în timpul unui chef, dacă va fi război, şi s-au provocat la duel. S-au dus la Tortomanu, fără martori, fără medic şi s-au împuşcat de aproape. Au murit amîndoi. Maiorul era atît de furios cînd a aflat, încît a băgat toată ofiţerimea la arest şi timp de o săptămînă a primit dimineaţa şi seara raportul de la plutonierii de serviciu şi a ieşit el însuşi cu trupa la instrucţie. În dimineaţa cînd ofiţerii au scăpat de la arest, Scipion a făcut instrucţie numai cu ei. Nu le-a dat voie să-şi ia caii şi i-a alergat cu masca de gaze pe faţă pe dealurile de la marginea oraşului. Fugea şi el cu masca pe faţă, lîngă ei