La 34 de ani de la cutremurul devastator din 1977, Sandu Dumitru, primarul oraşului Zimnicea îşi aminteşte că a fost la un pas de moarte. Zvonurile despre demolarea clădirilor din Zimnicea după cutremur nu sunt confirmate de cei care se aflau atunci la conducerea judeţului
Sandu Dumitru se afla în sala de conferinţă de la Casa de Cultură din Zimnicea când a început cutremurul. Bărbatul îşi aminteşte cu lux de amănunte acele clipe,pentru că a fost la un pas de moarte. „Pe 4 martie 1977, la ora 16.00 a început conferinţa, în care se alegea primarul oraşului. După patru ore, se terminase votarea. Am făcut pauză de 15 minute. Când am invitat oamenii să intre în sală, am fost aruncat de la tribună în interiorul sălii, printre scaune. Norocul meu a fost că din tribună m-a aruncat în mijlocul sălii, că altfel nu mai vorbeam acum”, povesteşte Sandu Dumitru. Bărbatul spune că nu apucaseră să intre în sala de conferinţe decât vreo 30-40 de persoane, din cei 500 prezenţi, dar nu a murit nimeni. Printre moloz şi dărâmături, în întunericul creat, Dumitru a reuşit să iasă din clădire. „Am mers pe lângă zid şi până la urmă am găsit un crăpătură prin care am ieşit. Afară, era haos, lumea plângea pe stradă şi era beznă”, spune bărbatul.
„Nu este adevărat că am demolat clădirile”
Cei care se aflau la cârma oraşului în acea perioadă susţin că 80% din clădirile din centru au căzut la cutremur şi combat zvonurile potrivit cărora oraşul ar fi fost demolat. „80% din clădirile din centru erau căzute. Nu este adevărat că am dărâmat clădirile. În Zimnicea la acea vreme erau case şi clădiri din chirpici, vă daţi seama că acestea au fost distruse. Căzuseră magazine, fabricile erau pline de moloz, la siloz se spărseseră digurile. Doar două case, ale unor oameni bogaţi au mai rămas în picioare”, povesteşte primarul oraşului de atunci.
După câteva zile, preşed
