nu e gloria totul fireşte dar tot absolut tot ce e fără de glorie pe pămînt
mai devreme sau mai tîrziu putrezeşte
cu mîna ruptă continuu să scriu chiar pe sîngele care tîşneşte în valuri din mine
cu capul retezat aşezat pe mîinile rupte păşeşc demn pe muchia cea mai ascuţită
a muntelui
ştiu că întrebarea cea mai grea este cine dintre cei vii şi cine dintre cei morţi
mi-a rupt mîna cine dintre cei vii şi cine dintre cei morţi mi-a retezat capul
nu e gloria totul fireşte dar tot absolut tot ce e fără de glorie pe pămînt
mai devreme sau mai tîrziu putrezeşte
*
nu m-au vrut la marele bal nu m-au vrut printre ei lîngă tejgheaua fierbinte din crîşmă
nu m-au vrut nici măcar fie şi dus mai devreme în cimitirul fără întoarcere
nu m-au vrut nici călare pe cal şi nici jos de pe cal nu m-au acceptat nici la duelul
cu spada în piaţa oraşului şi nici în ştreang nu m-au vrut
ăsta a zis omul cu capul pătrat şi mort este mai frumos şi mai strălucitor decît noi
ăsta a zis omul cu nasul de tablă şi mort e mai talentat şi mai viril decît noi
ăsta a zis omul cel orb şi cu ochii şcoşi cu vîrful de cuţit din orbite este cu mult
mai orb decît noi
ăsta a zis omul cel surd şi cu urechile smulse de lupi şi de urşi tot e cu mult
mai surd decît noi
acum eu recunosc că aveam buzele foarte frumoase şi pe orice stradă treceam femeile tinere
îşi ţuguiau gurile lor fragede către mine să le sărut
acum eu recunosc iarba pe care călcam se dezlipea de pămînt şi mă urma în oricare din zări
aşa de frumoasă şi de mlădioasă era talpa piciorului meu
acum eu recunosc şi dumnezeu venea să stea alături de mine pe băncile din parcurile oraşului
aşa de frumos îi spuneam eu fiecărui arbore înflorit sau nu
cît de mult îl iubesc
nu m-au vrut la marel
