Vei avea noroc dacă te întâlneşti cu un coşar, însă numai dacă îl chemi să îţi cureţe şi hornul. Specialiştii recomandă verificarea şi curăţarea coşului de fum, a şemineelor şi a sobelor de două ori pe an. Doar 10 din 100 proprietari fac însă acest lucru.
"Mi-a ieşit coşaru-n drum/ Şi-o să am noroc de-acum/ Griji, nevoi, necaz, durere / Se vor duce ca un fum". Prea tineri, mulţi dintre noi nu ştiu cântecul, şi nici meseria sau povestea coşarilor. Cea din care reieşea că ai noroc dacă te întâlneşti cu unul, dacă îi rupi un fir din perie sau dacă te prinzi de un nasture când trece un coşar. Din nefericire, ca multe alte meserii, şi aceasta este pe cale de dispariţie, deşi începuturile ei datează din secolul XVI.
Pe de altă parte, însă, cei care au rămas în domeniu, s-au reorientat, s-au grupat în organizaţii internaţionale şi lucrează cu aparatură de ultimă generaţie. "Coşarii nu mai folosesc funii şi bile, ci tije flexibile, aspiratoare de cenuşă şi camere cu cinescop. Facem parte din ASFOCH, asociaţia naţională a hornarilor şi suntem afiliaţi internaţional la ESCHFOE, federaţia europeană din domeniu. Este mersul vremurilor", ne povesteşte Marius Penescu, administratorul uneia dintre ultimele două firmei de hornărit din Ploieşti. Tot el spune că necesarul din Prahova ar fi de cel puţin 15 societăţi care să activeze în domeniu, în condiţiile în care, în fiecare iarnă, zeci de oameni mor sau suferă de pe urma intoxicaţiilor cu fum şi gaze.
Curăţare periodică
Inconştienţa este atât de mare în unele cazuri încât prahovenii nu-şi curăţă niciodată hornurile de fum până când nu se întâmplă o tragedie. "Şi asta deşi, în cazul sobelor care funcţionează cu combustibil gazos, curăţarea ar trebui să se facă la 6 luni, iar la cele cu lemn, din trei în trei luni. Şi asta chiar dacă nu sunt folosite pentru că se adună pe coş hârtii, plastic, frunze sau păsăril
