În ciuda celor 120 de kilograme pe care le are, Dumitru, alintat de prieteni Mitică, este unul dintre cei mai agili şi graţioşi ospătari din Bănie. Primul contact cu meseria de ospătar l-a avut încă din copilărie. Familia sa a deţinut înainte de 1989 un restaurant în gestiune, unde Mitică a dezvoltat o pasiune pentru ospătărie, dar şi gastronomie. „Bunicul meu mă ruga de fiecare dată să îl ajut la restaurant. Deşi nu avem nici zece ani, serveam clienţii, ajutam oamenii la bucătărie. Îmi plăcea să îmi bag nasul peste tot ca să cunosc cât mai bine taina fiecărei meserii“, povesteşte cu entuziasm Mitică. Încă de la o vârstă fragedă a lucrat ca şi barman şi ospătar la restaurantul deţinut de familia sa. Spăla pahare, ajuta bucătăresele şi chiar servea clienţi.

De la teologie la ospătărie

Drumul vieţii însă l-a purtat către Seminarul Teologic din Craiova. „Am fost crescut într-o familie care ţine foarte mult la credinţa în Dumnezeu. Mergeam de mic foarte des la biserică şi mă simţeam apropiat de acest domeniu. A fost o experienţă plăcută din care am învăţat foarte multe lucruri. Cu siguranţă tot  ce am studiat îmi va fi de folos pe viitor“, se confesează acesta. Imediat după ce a terminat Seminarul s-a şi angajat ca şi ospătar într-un local din Bănie, alegând să se întreţină singur. „În 2000 m-am angajat pentru prima dată. Aveam fix 20 de ani atunci când am început munca cu adevărat într-un restaurant. Fără să mai am sprijinul familiei, a trebuit să mă descurc singur. Aşa că m-am înrolat în domeniul pe care îl cunoşteam cel mai bine şi mă bucur că am făcut această alegere“, spune Mitică.

Citeşte în „Adevărul de Seară“, de astăzi povestea pe larg a ospătarului de categorie grea