Leul greu a atins luni o cotaţie record faţă de euro (3,2180) in ultimii şase ani. Bucuria importatorilor şi a consumatorilor este acompaniată insă de dureri ale exportatorilor, ale celor care nu reuşesc să compenseze aprecierea nominală (nu numai reală!) a leului prin căştguri de productivitate.

Leul greu a atins luni o cotaţie record faţă de euro (3,2180) in ultimii şase ani. Bucuria importatorilor şi a consumatorilor este acompaniată insă de dureri ale exportatorilor, ale celor care nu reuşesc să compenseze aprecierea nominală (nu numai reală!) a leului prin căştguri de productivitate.

 Să adăugăm aici că această apreciere are loc cănd dinamica salariilor autohtone (in euro) a plasat Romănia in topul creşterii costului cu forţa de muncă in spaţiul UE, in primul trimestru al anului in curs. Orice economist serios ştie că aprecierea monedei autohtone in conjuncţie cu creşterea salariilor afectează negativ competitivitatea producţiei naţionale - in lipsa unor căştiguri de eficienţă mari.

Am evocat cele de mai sus mirat fiind de declaraţii venite de la persoane presupuse a cunoaşte bine resorturile de profunzime ale mişcării economiei. De pildă, un fost preşedinte de bancă declara că este de aşteptat ca Ron-ul să se aprecieze in continuare substanţial, potrivit logicii evidenţiate de ţările care au aderat la Uniune; alte voci sună la fel. Problema cu acest tip de declaraţii este că sunt unilaterale pănă la deformarea realităţii. In primul rănd, ele omit să precizeze esenţialul. Dacă aprecierea este de aşteptat intr-o perspectivă mai lungă, aceasta nu inseamnă că leul nu va cunoaşte şi corecţii importante, de depreciere. In al doilea rănd, se amestecă perspectiva pe termen scurt cu cea pe termen lung. Spun aceasta, incăt este tot mai probabil ca leul greu să se afle intr-o fază de supra-apreciere, de "overshooting".