Petru Necşa e paralizat, dar medicii refuză să-i recunoască handicapul. În vârstă de 79 de ani, bărbatul din Ezeriş abia deschide gura, nu se poate deplasa şi nu poate face nimic de unul singur, având nevoie de însoţitor.
Ion Necşa a depus la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin un dosar pe numele tatălui său, pe baza căruia spera ca bătrânului să-i fie acordată o pensie de handicap, cu ajutorul căreia să poată plăti un însoţitor pentru bătrân. „Tata are paralizie pe partea stângă. Când am făcut actele la Primăria Ezeriş, peste tot au scris nu, nu, nu. Adică, nu poate să mănânce singur, nu poate merge la toaletă, nu-şi poate lua medicamente. Eu îi pun scutece, eu îl spăl, eu îl hrănesc. Are neapărat nevoie de însoţitor. Eu sunt în pensie de boală, dar am găsit pe cineva care să se ocupe de el”, susţine Ion Necşa. Răspunsul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin (DGASPC) a fost negativ, lucru de neînţeles pentru bărbatul care este obligat să stea lipit de patul tatălui său zi şi noapte.
„Nu e handicapat!”
„Am fost la Handicapaţi şi am depus toate actele necesare, inclusiv hârtiile de la neurolog care atestă că e paralizat pe partea stângă. Domnul doctor Gheorghe Jenariu, care e în comisia pentru avizarea dosarelor, spune însă că nu se încadrează în gradul de handicap. Mi-a spus că nu am decât să fac contestaţie la Bucureşti, dar cred că nici n-au trimis-o”, acuză Ion Necşa.
Virgil Popa, director adjunct al DGASPC, oferă explicaţii. „Încadrarea se face în funcţie de actele depuse la dosar. Dacă a depus contestaţie, vom primi răspunsul cam într-o lună şi jumătate”, susţine Popa.
