„Twitter-revoluţii“ Revoltele masive din Egipt, răsturnarea dictaturii din Tunisia sau cele care se înfiripă în Sudan, Yemen şi Iordania sunt salutate cu entuziasm în aceste zile drept „revoluţii Twitter“. Ideea că webul creează automat democraţie ar putea fi doar o iluzie. Tiranii lumii sunt şi ei online şi au arme mai multe şi mai puternice decât ale mulţimii.
Poate că dictatorul tunisian Zine El Abidine Ben Ali a fost prins pe picior greşit de protestatarii care s-au mobilizat online. Este de asemenea posibil ca protestele care zguduie lumea arabă să se extindă şi să se transforme în revoluţii, în condiţiile în care internetul joacă un rol important în mobilizarea populaţiei.
Ca dovadă, răspândirea pe web a „microbului" revoltelor ajunsese ieri şi în Sudan, unde au avut loc confruntări între protestatari şi poliţie, după ce mai multe grupuri de activişti sudanezi au chemat la revoltă pe Facebook şi pe alte site-uri. Unul dintre aceste grupuri, intitulat „Tinerii pentru schimbare", are peste 15.000 de membri pe Facebook.
Rămâne de văzut cât de bine sunt pregătite dictaturile lumii arabe pentru lupta online cu insurgenţii, dar unii analişti atrag atenţia că, în ultimii ani, Twitter, Facebook, YouTube sau Google nu au folosit prea mult celor oprimaţi.
De fapt, cele mai multe dictaturi ale lumii s-au adaptat excelent la era internetului, iar puterea lor digitală e mai mare decât a mulţimilor. Adesea internetul „dă putere celor puternici şi ia puterea celor slabi", argumentează analistul Evgheni Morozov în cartea „The Net Delusion" („Iluzia internetului"), publicată recent în SUA, care poartă subtitlul: „Partea întunecată a libertăţii internetului".
Morozov, născut în Belarus şi educat în Bulgaria, locuieşte acum în California. El dă exemplul propriei ţări, Belarus, controlată de dictatura lui Aleksandr Lukaşenko din 1994.