Intervenţia autorităţilor în conducerea companiilor de stat, arieratele şi volumul mare al creditelor neperformante sunt punctele nevralgice care îngrijorează FMI.
România beneficiază pentru încă doi ani de „asistenţa“ FMI şi a CE, prin cel de-al treilea acord succesiv, pentru că nu poate să facă faţă şocurilor externe, deşi este stabilizată macro şi redresarea economică va accelera, şi pentru că nu poate să finalizeze singură reformele structurale.
Andrea Schaechter, noul negociator-şef al FMI cu România, a anunţat ieri rezultatele celor două săptămâni de negocieri cu autorităţile române pentru al treilea acord succesiv, într-o conferinţă de presă în care a punctat noile obiective, dar a lăudat şi „realizările“ din acordurile precedente.
Cel de-al treilea acord succesiv va fi pe doi ani şi va totaliza patru miliarde euro, sumă împărţită de această dată în mod egal de FMI şi Comisia Europeană. Acordul este preventiv, deci banii nu vor fi luaţi de România.
Boardul FMI de la Washington urmează să discute în toamnă detaliile noului acord, cel mai probabil în octombrie.
De ce are România nevoie de un nou acord cu FMI, după două acorduri succesive?
„Acordul preventiv cu FMI şi Comisia Europeană poate ajuta România să-şi menţină traseul pe calea stabilităţii macro şi să continue reformele structurale. Dar poate servi şi ca o rezervă în faţa şocurilor externe, şocuri care sunt în afara controlului României, dar pot apărea într-un mediu marcat de incertitudini. Situaţia prezentă este marcată de incertitudine în Europa şi la nivel mondial. Fluxurile de capital au devenit mai volatile către pieţele emergente, inclusiv către România“, a spus noul negociator-şef al FMI cu România.
Acest acord ar urma să fie, teoretic, ultimul. Adică, după finalizarea acordului în 2015, se presupune că România va reuşi să fie credibilă sin
