Se vorbeste mult zilele acestea despre soarta PSD, a liderilor lui, a viitorului stangii romanesti. Ar fi poate utila o privire retrospectiva a evolutiei sale, in ultimii 20 de ani. Este necesar ca politologi de meserie sa se aplece asupra a ce a insemnat si mai inseamna socialism in Romania.
Pana atunci, cateva idei de la un observator nespecialist al scenei politice romanesti. Doua au fost erorile fundamentale, de care nu s-a despartit PSD de la "origini" pana in prezent.
Prima eroare
PSD si-a redus discursul la doua teze fundamentale: protectia sociala si redistribuirea bogatiei, astfel incat sa nu apara polarizarea avutiei.
Sa le analizam pe rand. Protectie fata de cine? Cand trebuie sa protejezi pe cineva se cheama ca ai in fata un adversar care tinde sa agreseze "protejatii". Explicatia cea mai la indemana este ca dusmanul ar fi saracia. Doar ca saracia se combate cu bogatie, cu resurse materiale consistente, nu tot cu saracie. Este cazul Suediei si al altor state bogate, care-si permit o astfel de protectie. In lipsa resurselor, protectia sociala devine un slogan electoral, bun de adunat voturi, care tine o vreme, pana cand alegatorii se prind de mistificare si minciuna. Ceea ce s-a si intamplat.
Ar mai fi protectia in fata "asupritorilor". Care asupritori au fost la inceput Coposu, Ratiu si Campeanu, dar mai tarziu elitele PSD, care au condus tara, direct sau indirect, 14 ani din 20. Mai greu de dat aceasta explicatie, asa ca s-a ramas la prima.
Redistribuirea sufera de alte hibe. In primele randuri ale bogatilor s-au infipt chiar baronii PSD, sponsorii si clientelele politice transpartinice. Ori acestia nu se lasau "redistribuiti" si nici nu era in interesul PSD s-o faca. Asa ca redistribuirea a ramas tot la nivel de slogan electoral. De altfel, in afara de impozitarea progresiva, era mai