Atât în societatea civilă, cât şi în mediul politic românesc, acţiunile de lobby sunt des asociate cu infracţiunile de trafic de influenţă şi mită. În ciuda prejudecăţilor românilor, câteva companii fac lobby oficial şi transparent. Specialiştii spun că o lege a lobby-ului trebuie să asigure transparenţa pentru a se „vedea“ corupţia.
Specialiştii în consultanţă spun că românii sunt speriaţi de cuvântul „lobby" pentru că nu este foarte clar definit, dar şi pentru că invocând astfel de activităţi s-au comis infracţiuni. În sensul mai larg, experţii arată că lobby înseamnă influenţarea deciziilor, a politicilor publice. Prin urmare, orice cetăţean ar putea face acest lucru, fără să fi absolvit cursuri de specialitate. Primele tentative de reglementare a acţiunilor de lobby au apărut în anul 2.000, dar după 10 ani încă este un termen neclar atât în mintea românului de rând, cât şi a factorilor de decizie.
Drumul scurt spre infracţiune
Consultanţii spun că, în România, lipsa unor reglementări care să ajute la transparenţa acţiunilor de influenţare legală a unor acte legislative conduce la situaţii de conflict de interese, trafic de influenţă, dare şi luare de mită. „În momentul în care această activitate de lobby
este privită ca o activitate specifică de comunicare în domeniul public şi tratată ca orice activitate comercială şi, pe cale de consecinţă, o activitate remunerată, ea poate fi uşor interpretată ca trafic de influenţă, deoarece scopul acesteia este de a influenţa o anumită acţiune a unui decident.
De aici până la apariţia abuzurilor de interpretare nu mai este decât un pas foarte mic şi astfel, în funcţie de interesul de moment şi de forţele «beligerante», lobbyistul poate fi deopotrivă o persoană respectabilă sau un odios traficant de influenţă vândut unor interese oculte. Din acest motiv, este necesară o definire ma