… parca e prea mult. Prea evident. Prea incarcat de semnificatii ce trec dincolo pana si de actorii implicati. Daca stai sa te gandesti de-a binelea la povestea cu plagiatul lui Ponta ti se taie respiratia. La propriu. Sa lamurim lucrurile : inainte de-a scrie acest text am avut acces la dovezi si mi-am peierdut cateva ore citindu-le – cateva sute de pagini copy-paste (banuiesc ca de astazi vor incepe sa apara in massmedia – just an educated guess, cum ar zice americanul). Asa ca asta deja e un fapt. La Tulane University, bunaoara, nu mi-ar trebui nici 5% din dovezile astea pentru a scoate un copil neastamparat din program. N-ar mai termina colegiul. La volumul asta de copy-paste, orice comisie din lume n-are alta sansa decat sa declare evidenta si sa declare doctoratul nul de drept. Prin urmare, Victor Ponta nu mai poate profesa pe baza de doctorat nicaieri. Punct. Asta e alt fapt.
Cum in politica, insa, nu-ti cere nimeni doctorat, propun sa sarim peste parleazul asta. De partea cealalata ne asteapta o pajiste frumos colorata cu deductii si implicatii.
Sa mergem asadar din floare-n floare, ca o Scufita Rosie stiurlubatica – o Scufita Rosie ce-a uitat pentru moment de Bunica. Poate pana la sfarsit strangem de-un buchetel. Incepem cu deductiile :
- Gandindu-ma la insistenta presedintelui de acum trei zile pe « doctoratul » lui Ponta, ma cuprinde indoiala. Cum sa-l caracterizezi ? Sadic sau fair-play ? La vanatoare e fair-play sa-i lasi iepurasului o sansa. Il hasai, il avertizezi, il lasi sa alerge. Si pe-urma tragi. Dar, daca ai o pusca buna, cu luneta, tot un sadism e si asta. Acum, dupa trei zile, pana si saracul Ponta a inteles de ce il « hasaia » presedintele cu « dottore ». Acum, insa, e prea tarziu, glontul plecase, iepurasul zace insangerat pe ogorul inca nesecerat. Metaforic vorbind de buna seama, poantele cu « voi raspunde do