La început a fost mucul. Pe urmă a fost sfârcul. După aia o bucă din profil. A continuat cu un expozeu complet și explicit. Fără zoom, apoi cu zoom. Cu păr, epilată parțial și total. Într-un final (ai crede), cu intromisiune. Într-un orificiu, apoi în altul, în toate. Era o vreme când fata de la pagina 5 făcea furori. Pe urmă a devenit o rubrică de mică publicitate, un banal anunț matrimonial, cu formele puse pe tarabă. Ce te faci când curvele nu mai vând? Le upgradezi. Nu vorbesc de siliconare, că aia poate fi și un downgrade. Nu, nene, curva upgradată este musai „persoană sensibilă”. Nu are părți intime (pentru că nu pierde vreo ocazie de a și le arăta), dar te avertizează că e o aparență, de fapt este o introvertită; călugărițele sunt niște depravate, în comparație cu ea. Evoluezi din Precambrian și te mai pui la curent cu noutățile, când cumperi „Povești nemuritoare”. Băiatul cu ziarele mi l-a vârât prin geam pe „Click!”, înainte să apuc să protestez - erau la pachet. Aia mică (o duceam la grădi): „Ia te uită, femeia aia e în pielea goală!”. E vorba de „Fata fără chiloței”, care tronează pe prima pagină, așa cum înțeleg că a concertat la televiziunea publică, joi, în timpul extragerii Loto (să fie mai cu noroc - păsărica, desigur, că bile poți să tragi până se golește bolul, tot nu iese ce speri tu).
Tabloidul a dat de urma ei (o fi fost mai albă decât a melcului?) și a intervievat-o. I-auzi aici: R. Când te-ai lansat în muzică? / F.F.C. Eu cânt de la vârsta de patru ani. Am început în corul bisericii (...) // R. Numele tău este deja pe buzele tuturor. Cum comentezi incidentul de la TVR? / F.F.C. PURĂ ÎNTÂMPLARE. // R. Cum s-a ajuns totuși să se spună că n-ai purtat lenjerie intimă? / F.F.C. Costumul meu de scenă e mai special, de aceea operatorul sau cameramanul a încercat tot timpul să fie pe sub fustiță, pe sub costumaș. NU A FOST CU INTENȚIE. //(...) R.
