Telespectacolul oferit in ultimele zile de mineri in cofruntarea lor, deocamdata doar psihologica, cu fortele de ordine probabil ca a dat multora dintre noi aceiasi fiori care ne-au trecut pe toti in zilele mineriadelor din '91 si '92. Toate acestea se intimpla in timp ce autoritatile ne asigura, pe toate canalele la care au acces, ca pericolul unei noi mineriade este absolut ipotetic. Ciudat este insa ca, daca acest pericol chiar asa parea la inceputul grevei, acum multi incep sa nu mai fie convinsi ca lucrurile stau intocmai. Trebuie remarcat, in primul rind, un aspect aparent bizar in evolutia evenimentelor: cu cit sansele obtinerii revendicarilor de catre mineri scand si cu cit radicalizarea pe pozitii a ministrului Radu Berceanu creste, cererile lui Miron Cozma devin din ce in ce mai aberante. Daca in urma cu citeva zile el cerea majorarea salariilor cu doar citeva zeci de procente, ieri el s-a decis sa nu accepte alta oferta de salarii decit de la 500 de dolari pe luna in sus. Auzind aceste cereri ce depasesc pina si bunul simt, prima intrebare pe care si-o pune orice om normal din tara asta este daca ceea ce vor sa faca Miron Cozma si minerii lui in Valea Jiului este greva sau cu totul altceva: provocare la razboi civil, chemare la rascoala etc. Sa vedem, insa, daca nu cumva Miron Cozma chiar si-ar dori ceva de genul acesta. Este clar ca liderul minerilor nu are si nu va avea sprijin politic pentru a obtine o citime multumitoare din revendicarile minerilor. In acest moment, el are doar sprijinul neconditionat al minerilor din Valea Jiului, care reprezinta cam a cincea parte din totalul minerilor din tara, si sprijinul tacit al PRM. Deci contextul grevei este total diferit de cel din iunie1991 sau septembrie 1992. Pe de alta parte, pentru cei care au fost in zona Petrosani nu este un secret ca Miron Cozma nu este iubit de mineri in Vale. In afara citorva sute d