Ştiu că voi stârni revoltă. Ştiu că ambele părţi vor nega vehement, pentru că 2012 e an electoral şi competiţia pentru voturi înseamnă polarizare: ei şi noi. Sursa: VLAD STĂNESCU
Cu toate astea trebuie să spun că în 2013 vom avea o mare coaliţie la guvernare între PD-L (dreapta) şi PSD (stânga). Sau cum se vor fi numind cele două partide până atunci. E inevitabil să se întâmple aşa. România a parcurs în ultimii 10 ani un lung şir de reforme. Unele au deja efecte pozitive, altele îşi vor arăta efectele mai târziu. Totuşi, mai sunt două obstacole ce nu au putut fi depăşite încă: reorganizarea administrativ-teritorială şi, cel mai important, legea fundamentală – Constituţia.
Constituţia actuală a apărut în 1991 şi a fost revizuită în 2003, înainte de aderarea României la U.E. În 1991, FSN avea 66%, ceea ce i-a permis promovarea noului act constitutiv, absolut necesar pentru a consacra schimbarea de regim din 1989. În 2003, revizuirea Constituţiei a fost posibilă tot printr-o largă majoritate: PSD, cu 40% din mandate, PRM, o anexă a stângii condusă de Năstase, cu 25% şi UDMR, care sprijinea guvernarea social-democrată din acea perioadă. În acest moment revizuirea Constituţiei este doar o simplă declaraţie politică a partidelor aflate la putere. Polarizarea spectrului politic nu permite coagularea celor două-treimi necesare revizuirii. Opoziţia a anunţat deja amânarea dezbaterilor pentru legislatura viitoare. Care sunt însă scenariile posibile după 2013? Scena politică poate fi la fel de polarizată şi fragmentată. În ipoteza în care USL s-ar menţine pănă la scrutinul de anul viitor distribuţia voturilor ar putea arăta în felul următor: USL 38-40%, PDL (sau cum se va numi) 28-30%, UNPR 5-7%, PPDD 5-7%, UDMR (sau cum se va numi) 7%. Indiferent cum s-ar face guvernul, nici USL şi nici PDL nu pot strânge în jurul lor o majoritate calificată. Neavând 50
