Lucrează de doi ani la un război improvizat dintr-o ramă de tablou, bate rândurile cu furculiţa şi reuşeşte să obţină locul întâi la concursurile naţionale. Ar fi putut să facă mărţişoare, să coasă, să împletească, însă niciuna dintre secţii nu a atras-o mai mult ca ţesutul la război. Este membră a Clubului de Artă şi Tradiţie de doi ani, secţia „Mâini îndemânatice“, la Grupul Şcolar Topraisar.

Pentru că acasă nu avea un război la care să ţeasă, tatăl ei a improvizat maşinăria dintr-o ramă de tablou, căreia i-a făcut şanturi pentru fire. „Mi se pare mai simplu să ţes la război decât să împletesc sau să cos. Trebuie să bag un fir da, unul nu şi apoi să aplic diverse lucruri, de obicei din lână sau sfoară. Eu, de regulă, folosesc peisajul marin peste plasele ţesute de mine“, spune Lavinia Minoiu.

Dacă ar avea timp liber, ar lucra trei zile non-stop, numai să finalizeze lucrările. Pentru că este la liceu, nu poate lucra prea mult timp, însă trei-patru ore tot îşi face timp să ţeasă la război. O lucrare complexă poate să-i răpească mai bine de o lună.

Se străduieşte să facă singură un covor

Se plânge că găseşte cu greu lână de casă, de aceea foloseşte în lucrările ei sfoară şi fâşii de material de orice fel. „Caut foarte mult pe Internet modele, informaţii despre ce materiale mai pot folosi, cum să-mi uşurez munca, cum să mă autodepăşesc“, adaugă Lavinia.

Visul ei este să realizeze un covor la războiul pe care-l are acasă, chiar dacă este o improvizaţie. „O să-i dăruiesc mamei mele covorul, mai ales că mereu îmi face observaţie că lucrările cu care eu câştig la diferite competiţii le vând sau le expun la şcoală. Mereu îmi zice că vrea să se mândrească cu ceea ce realizez, că i-ar plăcea să le pună prin casă“, spune ea.

Munceşte în echipă cu sora ei, care aplică pe ceea ce ţese ea diferite modele. Cu toate că este la început