Hidrotehnica, Chimia si SIM au, in medie, cite un profesor la 8 studenti. Raportul optim pentru ca o facultate sa fie eficienta este de 30 de studenti la un profesor In mod paradoxal, la Universitatea Tehnica "Gheorghe Asachi" Iasi (UTI), facultatile cu cei mai putini studenti au cele mai multe cadre didactice. Hidrotehnica, Stiinta si Ingineria Materialelor (SIM) si Chimia Industriala au ramas cu acelasi numar de asistenti, conferentiari si profesori in timp ce numarul de studenti a scazut masiv de la un an la celalalt. Daca intr-o universitate occidentala, de pilda, fiecarui cadru didactic ii revine in medie peste 30 de studenti, la aceste facultati de la UTI un universitar are tot atitia invatacei citi are o educatoare la grupa mica: opt sau noua. Asa se face ca cheltuielile cu salarizarea cadrelor didactice inghit cea mai mare parte din bugetele facultatilor, aducindu-le in pragul falimentului. Aceasta cu atit mai mult cu cit, peste jumatate dintre universitarii de la UTI sint cu ani multi si grade inalte - de conferentiar si profesor - si, implicit, cu lefurile cele mai mari din grilele de salarizare. Conducerile facultatilor nu au de unde sa majoreze lefurile personalului didactic dupa noua ordonanta aplicabila incepind cu 1 aprilie 2000 si, chiar si asa, banii nu ajung pentru plata salariilor pe parcursul intregului an universitar. Fiind prea multi, universitarii de la UTI trebuie sa se multumeasca cu boabele de orez existente in castronul facultatii, in schimbul unei norme pastrate cu sfintenie pina la pensie. La Facultatea de Chimie Industriala, de exemplu, 136 de universitari - din care 65 sint conferentiari si profesori - isi gasesc cu greu loc in orare si in amfiteatre, in fata celor 1.300 de studenti. La Hidrotehnica, situatia nu este mai roz: 750 de studenti si 79 de cadre didactice, din care 33 sint profesori si conferentiari. Facultatea care bate toat