Mirosul tare de plătică (tsipoura) si pofta de tzatziki m-au tras in taverna lui Kostas Bakatelos. La una dintre cele 9 mese acoperite cu hartie alba, doi greci batrani purtau o discutie aprinsa. Trecusera doar 4 zile de cand Angela Merkel fusese la Atena si numele ei curgea din gatlejul batranilor printre picaturile de ouzo.
M-am asezat la o masa de unde puteam vedea cerul, Acropolele albe si am scos o carte. Kostas, un brunet de 35 de ani indesat dar vanjos, mi-a pus in fata o carafa cu vin usor de Pelopones si m-a intrebat: „Ce doresti?”. I-am spus simplu: „Vreau sa mananc si sa-mi raspunzi la o intrebare”.
„Altceva” (To kati allo, in greceste) e numele tavernei pe care Kostas o conduce inca de cand s-a nascut (e gluma lui). E afacerea familiei. Aflata in centrul Atenei, dar pe una dintre strazile pe care oamenii mai mult circula decat se plimba, peste Azi, Romania e tara din care simti ca ar trebui sa pleci cat inca se mai poate. Mircea Cartarescutaverna mica domneste o grecoaica mare, cu o umbra de mustata, care invarte gatelnitele cu ardei umpluti, musacale, feta si pesti prajiti. Criza le-a mai scazut numarul clientilor desi localnicii mananca des acolo, iar turistii se mai opresc atrasi de aroma hranei proaspat gatite. Dar mancaii sunt mult mai zgarciti decat erau pe vremuri si-si numara fiecare banut.
Kostas ii cunoaste pe multi dupa nume. Stie cine sunt, cati copii au si de unde vin. „Tu nu esti occidental”, imi spune, „ca astia din Vest nu prea citesc Orhan Pamuk.” Privesc amuzat la cartea de pe masa si-i spun de unde vin.
„Am fost in Romania, in 2000, la Brasov. Pe vremea aia eram militar la Beretele Verzi si am fost intr-un schimb de experienta cu Vanatorii de Munte”. Kostas pronunta pe romaneste (cu â si ă) „Vanatorii de Munte” si imi explica de ce s-a decis sa ramana 5 ani in armata greceasca: “Anii de acolo se