La începutul lunii august, curatorul şi teoreticianul Okwui Enwezor, directorul artistic al Trienalei de la Paris, mergea la Cluj, apoi la Bucureşti, însoţit de trei curatoare asociate, cu scopul de a identifica figuri artistice din România pentru trienala ce va avea loc în aprilie 2012. Vizite organizate în studiourile artiştilor, portofolii bine puse la punct, discuţii degajate despre artă şi contextul cultural românesc, cu un personaj important al scenei artei internaţionale, Enwezor, curatorul unor expoziţii de mari proporţii (Bienala de la Johannesburg în 1997, Documenta 11 în 2002), autorul unora dintre cele mai bine articulate texte despre fenomenul globalizării artei şi actualul nou director al Haus der Kunst, München. În urma întîlnirilor cu artiştii români contemporani (de la Geta Brătescu, Ion Grigorescu, pînă la Miklos Onucsan, Ciprian Mureşan, Anca Benera, Arnold Estefan şi mulţi alţii), o parte dintre aceştia au primit, cîteva luni mai tîrziu, invitaţia oficială de a fi parte din trienală.
La începutul anilor ’90, unul dintre catalizatorii întîlnirilor Estului cu Vestul la Bucureşti era atelierul Liei Perjovschi, aflat în curtea Universităţii de Artă. Acolo aveau loc întîlniri cu curatori vestici, la care asistau nu doar artiştii implicaţi direct, ci şi alţi oameni ai scenei locale, pe care Dan şi Lia îi invitau să participe, dîndu-le astfel ocazia să intre în contact cu personalităţile scenei artistice internaţionale. „Atelierul era folosit ca spaţiu de dezbatere. Am considerat că diseminarea informaţiei era mai radicală decît orice altă practică artistică“, declara într-un interviu Dan Perjovschi. Primele invitaţii în show-uri internaţionale produc efectul bulgărelui de zăpadă: lor le urmează alte propuneri. Dacă e să luăm un exemplu precis, chiar pe cel al lui Dan Perjovschi, prezenţa la Bienala nomadă de artă Manifesta, în 1998, la Luxemb