Am ajuns, în sfârşit, la incitantul „Dicţionar francez-român pentru traducători“, o apariţie singulară la noi în ţară. Cu certitudine, Dicţionarul m-a stimulat, probă fiind cele patru articole anterioare, care sper să nu treacă drept pure divagaţii. Utile ar mai merge şi pentru că am ajuns inclusiv la aspecte de traductologie medicală. Neignorând – aş zice dimpotrivă – terminologia medicală engleză. Consecvent, şi în acest ultim articol, semnalez un titlu: Galina Bejenaru, Vasile Bejenaru, Viorica Năstase – „Dicţionar explicativ francez-român de medicină şi biologie“, Edit. Dosoftei, Iaşi, 2000. O lucrare excepţională, imposibil de numerizat, credeţi-mă, din cauza (se potriveşte şi datorită) relaţiei complexe termeni–expresii–definiţii şi trimiteri. Paradoxal, acest dicţionar de neînlocuit mai zace prin librării sau anticariate. De acum înainte, mă refer la Dicţionarul declanşator al serialului. Pe net n-am găsit decât o scurtă prezentare inspirată de prefaţă cărţii. Este semnalată doar o ediţie pdf, dar, după încercarea de accesare, am obţinut un ... Oops! O recenzie scrisă de un lingvist conţinea desigur repere utile. Cu regret, rămân la subiectivitatea proprie, un pic dezamorsată de dicţionarita mea (cronică, nu ştiu dacă se potriveşte sufixul – oză). Prefaţa Dicţionarului se încheie optimist: „Cu bucurie, autorii“. Pe lângă autorii coordonatori – Adrian Cristea şi Alin Cristea –, au colaborat, ca redactori-corectori, Raluca Filioreanu, Daniela Chiriluş, Adriana Chiţu, Laura Dénes, Dana Lefter şi Raluca Andreea Muntean, precum şi 12 redactori. Implicarea unui grup atât de numeros este firească pentru o lucrare de asemenea anvergură. Revin la Prefaţă, în care se află multe informaţii utile. Mai întâi, în relaţie cu geneza Dicţionarului: autorii provin din medii diferite (alături de numele acestora, erau necesare însă precizări cu privire la provenienţă, ra