Nu cred câtuşi de puţin că fosta ministresă Elena Udrea - cea care se fâţâia prin ţară împărţind cu amândouă mâinile contracte de zeci şi zeci de milioane de euro pe criterii de amiciţie sau colegilor de partid de prin judeţe, cea care, sub pretextul promovării cu bani europeni a frunzei sub care "â" din România avea căciulă portocalie, cea care cheltuia fonduri publice spre a-şi face propria imagine, acoperind cheltuielile în excursii la care invita puhoi de jurnalişti de casă, iar aceştia, din păcate, acceptau - are acum insomnii sau coşmaruri, pentru că visează "palatul" Rahova.
Faptul că Departamentul de Luptă Antifraudă de la Guvern a trimis (abia acum!) la DNA dosarul scandaloasei afaceri privind sponsorizarea galei de box, un tun de 2,39 milioane de euro, nu trebuie să o neliniştească prea mult. Nu ştiu, n-am văzut dosarul, dar bănuiesc că pe contracte nici nu apare semnătura doamnei, ea având obiceiul să delege dreptul de semnătură unui secretar de stat. Sigur, asta nu înseamnă că ministresa habar n-avea cum se scurg fondurile, dar, din punct de vedere juridic, în caz de fraudă, la başcă intră cel care a semnat. Titularul portofoliului poate fi, însă, inculpat pentru neglijenţă gravă, pentru abuz în serviciu, dacă a dispus să se încheie vreo afacere oneroasă. Şi, mai ales, poate fi obligat să acopere daunele.
Spre a avea certitudinea că statul nu rămâne fluierând a pagubă, Parchetul poate dispune instituirea sechestrului asiguratoriu pe averea celor în cauză, înainte ca aceştia, prinşi cu ocaua mică, să şi-o înstrăineze, trecând-o pe numerle cuscrilor şi verişorilor. Dar vedeţi DNA luând o asemenea măsură în cazul Elenei Udrea?! Şi iată că ajungem la răscruce. Dosarul se află pe masa procurorilor DNA. Nu am nici cea mai mică încredere că va fi instrumentat cu celeritate şi profesionalism, că soluţia va fi beton, iar instanţei i se va înainta, d