Pentru o lungă perioadă de timp, istoria românilor a fost marcată de năvălirile Imperiului Otoman. Starea de disperare era binecunoscută de locuitorii ţinuturilor prădate, trecute prin foc şi sabie, duse până la distrugerea totală: copiii erau luaţi şi transformaţi în ieniceri, bărbaţii şi bătrânii erau omorâţi, femeile batjocorite sau luate în haremurile orientale, grânele şi alte resurse erau jefuite. În zilele noastre, odată cu deschiderea graniţelor, am constatat că în Turcia există o medicină de vârf, cu profesionişti de înaltă ţinută, unităţi cu dotări de ultimă oră şi management impecabil. Aria privată s-a dezvoltat impresionant, cuprinzând mari unităţi spitaliceşti şi servicii de ambulanţă cu posibilităţi de deplasare terestră şi aeriană. Învăţământul medical privat, dar şi cel de stat, sunt conectate cu clinici şi instituţii de cercetare din Statele Unite, astfel încât toate practicile sunt la parametrii cei mai actuali, achiziţiile în planul cunoaşterii şi practicii impresionând. Astfel, de la aparenţa unei naţiuni îmbrăcate în şalvari, cu fesuri, de la tipul de om habotnic şi războinic, poporul turc s-a reconceptualizat în multe arii sociale, medicina nefăcând excepţie – mai mult, devenind un motiv de mândrie şi transformare naţională. Dezvoltarea actuală a societăţii turce a fost favorizată de implicarea scăzută în al Doilea Război Mondial, ceea ce a redus pierderile umane şi distrugerile materiale, dar şi de activitatea unor oameni politici precum Mustafa Kemal Atatürk (1881–1938, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia), care au schimbat destinul naţiunii lor şi l-au orientat către orizonturi strălucitoare. Mai ales în ultimii 20 de ani, salturile Turciei sunt vizibile, atât în planul vieţii in Publicitate telectuale, cât şi al celei economice. Universitatea Marmaris, de pildă, este o instituţie privată din Istanbul, deţinând