Auzisem de ceva vreme despre muzeul pe care un om cu multa energie si pasiune l-a realizat in propria batatura. Intr-un sat aflat la 23 de kilometri de Targu-Neamt, Tarpesti, un om simplu, daruit cu talent si plin de viata, a realizat ceea ce nu au reusit autoritatile mai nicaieri in tara: a adunat, de-a lungul timpului, tot ce a putut, pentru a lasa celor ce vin dupa el o marturie despre cum a fost viata satului pe vremuri .
De la obiecte de menaj, instrumente agricole, obiecte de vestimentatie ori costume populare, la masti si costume din jocurile ritualice, traditionale, nimic nu lipseste. In batatura lui Neculai Popa oricine poate gasi un foarte bogat patrimoniu al obiceiurilor care s-au perindat, vreme de secole, in satele moldovenesti. Sunt dovezi ale unei lumi astazi disparute si de obicei reconstituite eronat. Gazdele insele, Neculai Popa si sotia sa, Elena Popa, sunt cum nu se poate mai tonice: el, in varsta de aproape 90 de ani, ea, cu 9 ani mai tanara (folosesc termenul cu toata inima), sunt plini de viata si bucurosi sa-ti detalieze istoria fiecarui obiect din cele cateva sute care sunt expuse in numeroasele incaperi prin care esti invitat sa te preumbli in tihna si sa te minunezi. Am fost in doua randuri in ograda primitoare a sotilor Popa. Am ajuns sa stau de vorba mai pe indelete cu gazda si sa admir o poveste de viata demna de condeiul unui romancier. Omul e de meserie cantaret in corul bisericii. Oficial, cu asta s-a indeletnicit toata viata. Neoficial, s-a numarat printre partizanii care s-au opus instaurarii regimului comunist. Dupa cativa ani de izolare prin munti, a fost prins si condamnat la ani grei de puscarie. Pe care, cu demnitate, i-a facut. Pastreaza si acum iconite, cruci, mici bijuterii confectionate din os in timpul detentiei. Ba chiar si cateva scrisorele, drastic controlate, pe care a reusit sa i le trimita sotiei. I
