Ioan Boiciuc sau Janos, cum îi spun prietenii, s-a născut într-o familie de şahişti. De la străbunic, bunic, tată şi până la unchi, toţi membrii familiei au în sânge sportul minţii, aşa că tânărului nu i-a fost prea greu să le calce pe urme.
„Am început să învăţ şi să joc şah încă de la vârsta de opt ani. Chiar dacă pentru mulţi dintre copiii de vârsta mea sportul acesta era extrem de plictisitor, eu eram foarte ambiţios şi dornic să învăţ regulile", îşi aminteşte Janos.
Joacă pe cont propriu
Dacă mulţi dintre cei care doresc să practice şahul se înscriu la cluburi de profil, Janos a decis să înveţe şah şi să participe la competiţii pe cont propriu. „Iniţial nu mi-am dorit să fac performanţă în şah, aşa că în prima fază am decis să vad cum mă descurc pe cont propriu şi abia apoi să mă orientez spre ceva serios în domeniu", arată şahistul. Primul concurs la care a participat Janos a reprezentat o adevărată reuşită pentru tânăr: deşi nu avea experienţă, a câştigat o competiţie regională. „Premiul m-a ambiţionat foarte tare, mai ales că eram printre cei mai tineri participanţi", povesteşte Janos. La scurt timp, a participat la alte competiţii, până în ultimul an de liceu, când a hotărât să încerce şi altceva: rugby.
Convins de un afiş
„În timp ce jucam fotbal cu câţiva prieteni, un amic a remarcat că fug foarte bine şi mi-a spus că aş fi foarte potrivit pentru rugby. La început am fost surprins de remarca lui, însă întâmplarea a făcut ca după doar câteva zile să văd pe stradă un afiş în care scria că se caută jucători tineri. Am sunat şi aşa am ajuns să pun în practică ceea ce nici măcar nu visasem vreodată", mărturiseşte el. Primul antrenament a fost destul de dificil pentru tânăr, nu doar pentru că nici măcar nu avea idee de regulile acestui sport, dar mai ales din cauza colegilor, care îl priveau cu neîncredere sau