Un oras de talia Iasului are nevoie de performanta sportiva, iar aceasta nu inseamna taraiala prin coada clasamentelor, fie si in primele esaloane. Iar daca performanta nu este accesibila in fotbal, mai exista si alte variante.

Am fost de mai multe ori intrebat, pe site-ului ziarului, de ce nu scriu mai multe articole editoriale pe tema echipei de fotbal a Iasului, de ce ma ocup de Euro 2012, de alte sporturi, de alte grupari de fotbal si scriu mai putin despre Poli sau, mai nou, CSMS Iasi, in orice caz echipa de suflet a iesenilor indragostiti de fotbal. Este cat se poate de adevarat, scriu foarte rar despre fotbalul din Copou. Nu pot evita un asemenea subiect, fiindca este de larg interes, dar daca o fac mai rar este dintr-un motiv foarte simplu: teama de repetitie. De cate ori am scris despre fotbalul iesean am tot batut darabana pe tema incompatibilitatii dintre fotbalul de nivel inalt romanesc si finantarea aproape exclusiva de la bugetul local si despre necesitarea cautarii (nu aparitiei, diferenta de nuanta!) unui sponsor puternic, care impreuna cu autoritatea locala sa asigure o prezenta decenta a urbei in care traim pe prima scena fotbalistica a Romaniei. Nici in acest an nu gasim ceva nou sub soarele care ne infierbanta. Desi s-a spus si s-a scris ca intre primele doua ligi ale fotbalului romanesc este o diferenta imensa, evidentiindu-se necesitatea unei intariri apreciabile a lotului, situatia este asemanatoare pana la identitate cu situatia de acum un an, de doi, de trei etc. De pilda, prin Copou si prin cantonamentul din Austria au aparut o serie de fotbalisti liberi de contract si vreo doi imprumutati (desi antrenorul Ionut Popa s-a pronuntat de multe ori impotriva acestui gen de "achizitii"!) si s-au perindat cativa jucatori straini, care, dupa toate probabilitatile, fie "nu vor corespunde asteptarilor", fie "nu se vor intelege cu clubul" in mate