Un supravieţuitor al lagărelor de exterminare de pe Valea Nistrului povesteşte cum comuniştii l-au maltratat şi i-au distrus întreaga viaţă. Pensionarul se luptă acum cu statul român, pentru despăgubiri în valoare de 2. 000.000 de lei, şi economiseşte bani ca să ajungă la CEDO.

CITIŢI ŞI: Galaţi: 600.000 de euro pentru o copilărie distrusă

Mihail Mihăilescu are 75 de ani, 180 de kilograme, primeşte o pensie de la stat, nu mai mare de 400 de lei, şi locuieşte cu familia într-un apartament din centrul oraşului. Este invalid. Comunismul l-a schingiuit în aşa hal, încât i-a nenorocit sănătatea. În prezent abia dacă se poate ridica din pat, ajutat de cârje, ca să îşi dezmorţească picioarele. “Înainte cântăream 60 de kilograme. M-am îngrăşat, pentru că nu reuşesc să mă mişc. Mănânc destul de puţin”, precizează olteanul.

Tot dezastrul i se trage de la un prieten din tinereţe, care peste noapte s-a transformat în trădător. “Prin 1953 eram angajat la Electroputere, timp în care urmam şi cursuri de calificare în lăcătuşerie. Unul dintre colegi, Barbu Ilie, era foarte sărac. Mi se rupea sufletul de situaţia lui. Mama, miloasă din fire, îmi pregătea o sumedenie de sandwich-uri, să îl hrănesc şi pe el. Cum puteam eu să îmi încarc stomacul şi Ilie să rabde?”, se întreabă pensionarul. În timp, cei doi s-au apropiat ca fraţii. Erau de nedespărţit. Petreceau împreună pauzele şi vorbeau despre toate necazurile care îi apăsau. “N-am avut de lucru şi într-o seară i-am zis că sunt mâhnit, pentru că securiştii i-au demolat lui tata-mare prăvălia, care ne asigura nouă traiul, şi că ne-au aruncat ca pe o cârpă în stradă. Fără să îmi dau seama că lângă mine stă de fapt un duşman, i-am mărturisit ce mă frământa, ca să mă descarc”, îşi aminteşte. A fost suficient pentru ca cel mai bun prieten să îl toarne şefilor.

A doua