Razvan Exarhu: "In mod normal, te enervezi, deci existi. Chiar si cand nu faci nimic, tot exista in jurul nostru o stare latenta de benga, ca un ralanti al motorului asteptand sa urle, care te tine pregatit pentru a putea face o criza fara sa stai mult pe ganduri."
De fiecare data cand ajungi sa faci spume, ti se pare ca asta e cel mai important lucru din lume, ca sensul vietii e sa imparti dreptatea, sa pui lucrurile la punct, sa faci reclamatii, sa explici, sa descrii cum ar trebui facute lucrurile bine, sa supraveghezi si sa pedepsesti, nu in ultimul rand.
Cineva trebuie sa aiba dreptate si din pacate toata lumea simte ca are. Si dincolo de dreptate se vede intotdeauna negru la orizont spectrul indreptatirii. Iar indreptatirea este miezul oricarui conflict serios, de durata, este echivalentul unui destin de luptator de cartier, de cvartal, de intersectie, de casierie.
De la o vreme, desi incerc sa-mi pastrez zambetul pe buze cat pot, am observat ca parca, lucrurile pe care le stiu atunci cand sunt calm si imi folosesc umorul, dispar ca prin minune atunci cand mi se pare ca trebuie sa discut cu un cretin care exagereaza. Nu zic ca anumite intalniri cu idioti nu pot fi savuroase, ca ciocnirile absurde nu pot fi bune de tinut minte si povestit la petreceri sau ca unele lucruri nu se pot indrepta daca reactia potrivita apare la timp. Doar ca uneori toate astea se confunda periculos de mult cu tot ce inseamna viata noastra.
Putina concentrare va poate aduce aminte ca cea mai mare parte a conversatiilor pe care le poarta fiecare dintre noi au in debut macar eterna plangere despre cat de idioti sunt astia si cat de multi sunt. Evident ca exista cazuri disperate ale acestei molime in care continutul apartine in majoritate zdrobitoare acestei zone crepusculare. Pentru ca nimeni nu renunta niciodata si pentru ca toata lumea stie c
