Găsirea unei soluţii la problema kurdă este prea importantă pentru a fi lăsată exclusiv în mâinile guvernului. Cu toţii trebuie să ne gândim la ea şi să fim curajoşi.
În primul rând, această problemă ţine de percepţie şi convingeri. E inutil să încercăm să schimbăm percepţiile "celorlalţi". Acest lucru ar crea un blocaj. În al doilea rând, recunoaşterea e la fel de periculoasă ca şi negarea. În trecut, unii pretindeau că nu există kurzi.
Acum, discursul s-a schimbat. Există kurzi, dar ei sunt consideraţi leneşi, mulţi cred că au distrus oraşele mari, iar limba lor e considerată primitivă. Acest discurs îi face pe kurzi să se agaţe şi mai mult de identitatea lor etnică.
Deşi e adevărat că naţionalismul e rău, e o diferenţă între a fi naţionalist şi a te simţi superior faţă de ceilalţi sau a discrimina pe cineva pe baza etniei. Imediat ce această percepţie începe să existe, e stupid să te întrebi dacă există sau nu discriminare. Dacă unii cred că există, atunci e nevoie de curaj pentru a accepta acest fapt şi pentru a contura politica pe baza lui.
E nevoie de curaj şi pentru a găsi un mod de a explica publicului că îndepărtarea obstacolelor din calea utilizării limbii kurde nu va duce la o divizare a ţării.
Aceasta pentru că publicul a auzit exact contrariul timp de 25 de ani. Sunt atât de mulţi intelectuali în această ţară care au preferat să ignore toate greşelile şi toate abordările totalitariste ale politicii kurde, de dragul de a fi solidari cu "cei oprimaţi". Această atitudine a dus la impasul în care ne găsim astăzi. Dacă diviziunea etnică în Turcia a devenit clară pentru toată lumea, intelectualii au şi ei o parte din vină.
E nevoie de curaj şi pentru a înţelege că, dacă problema kurdă nu e rezolvată în viitorul apropiat, fiecare zi ce trece o va face şi mai greu de rezolvat. Noi generaţii preiau ştafeta şi, în ciuda avansuri
