In volumul coordonat de Ruxandra Cesereanu, Comunism si represiune in Romania (Polirom), exista un capitol, semnat chiar de Ruxandra Cesereanu, dedicat studierii fenomenului Pitesti. Evident, acum in 2006, dupa ce pret de 16 ani am batut acest subiect, mai ales ca stiam de el inca din anii '70, gratie emisiunii Povestea vorbei a lui Virgil Ierunca, dupa ce am primit alte si alte informatii, tema in sine ni se pare stoarsa si obositoare daca o tot reiei. Nu trebuie ascuns faptul ca, in ciuda tuturor celor spuse si scrise, sunt multi care neaga ororile de acolo, altii, supusi in continuare propagandei comuniste, arunca vina pe legionari. Tara Romaneasca mandra si tampa nu mai are nevoie de nici un fel de memorie si trebuie doar sa-si priveasca viitorul de aur ce o asteapta. Studiul Ruxandrei Cesereanu, facut sobru, bazat pe multe surse, are insa o savoare speciala care ne face sa receptam parca altfel fenomenul Pitesti si sa intelegem ca dezumanizarea petrecuta acolo a avut si un graunte misterios care ne pune pe ganduri. Despre ce este vorba? Scrie autoarea: "As observa insa ca, dincolo de componenta teatrala blasfemica, tortionarii nu au putut sa evite substratul profund transfigurator al Pastelui (este vorba de Pastele din '51, pangarit intr-un mod inimaginabil in penitenciarul de acolo) caci in felul lor, desi hulitor la nivel oral si gestual, detinutii au trait in mod concret la Pitesti un fel de imitatio Christi, desi silita si grotesca." Observatie, dupa parerea mea, capitala. Nemernicii care au regizat blasfemia, in prostia lor Ð se stie, diavolul, in ciuda abilitatilor sale pe care nu i le contesta nimeni, este in esenta prost, adica nu poate sa inteleaga sensul metafizic al realitatilor pe care le maimutareste Ð, asadar, nemernicii aceia nu si-au dat seama ca supunandu-i pe cei torturati la cele mai cumplite sacrilegii pentru a-i dezumaniza si a-i distruge