Personajele: Gina, Lizet, Tamara, Doruţu, Jucătorul
Actul I
Scena 1
Gina şi Lizet în sufrageria din apartamentul Ginei. Orice zi a săptămânii, dimineaţa nu prea devreme.
Gina: (cască simulat, e un tic care o trădeză de fiecare dată când toarnă minciuni) Nici vorbă! Nu ne-am mai spus niciun cuvânt de atunci... din ziua aia. Da' deloc.
Lizet: (Lizet îşi face unghiile, zâmbind ironic) Deloc... îhm...
Gina: Erau aici, şi el o călărea pe Tamara, iapa de Tamara, încremenită cu ochii holbaţi la mine. Zice: nu e ceea ce pare. Fir-aţi ai dracu` de nenorociţi! I-am pălmuit şi i-am aruncat - lui chiloţii şi pantalonii pe geam, ei sandalele, alea pe care i le-am ales toate trei săptămâna trecută.
Lizet: Canalii mărunte. Ea ce-a zis?
Gina: Vai, vai, vai...
Lizet: I-ai aruncat sandalele? Ha, ha, ha...
Gina: Pe geam.
Râd amândouă ca două proaste.
Lizet: Miercurea asta la River, după vreo trei cafele amare... Tocmai îmi pusesem ochelarii de soare când în cafenea intră unu' cu buzunarul gros. (Lizet o priveşte nedumerită) De la portmoneu... S-a aşezat în dreapta mea. Îl priveam sfioasă cu coada ochiului. Un barosan în carne şi oase, de cinzeci şi ceva... fata de la bar, o blondă, plinuţă, atentă, studentă, evident... o capră...
Gina: Aşa...
Lizet: Ne-am privit insistent şi mult. La un moment dat, fata îmi aduce o cafea dublă, amară. Zic - ţi-am cerut eu o cafea? Fata însă-mi face un semn discret că el îmi făcea cinste. Să-i fac pe plac lui, o beau, deşi era a patra pe ziua aia şi ştiam că o să dau în bâlbâială... Mă gîndeam, what a fuck, poate o să arăt puţin mai vulnerabilă... Când mi-am ridicat privirea din ceaşcă, în faţa mea stătea un fraier de cinzeci şi ceva de ani într-un costum la trei nasturi, lucios. M-am uitat galeş la el şi l-am umplut de vomă din cap până-n picioare. Din cauza caf