Pe cand s-au aflat la Cotroceni, singurii presedinti ai Romaniei postdecembriste au dovedit ca au o pasiune comuna. As numi-o heraldica ornitologica. O amuzanta celebritate a castigat sub dl Ion Iliescu cucuveaua incruntata. Sub dl Emil Constantinescu - ciuvica limbuta. Cum cea dintai a disparut in noaptea neagra de unde aparuse, cea de-a doua a hotarat sa treaca la cumul de glorii. Asa a aparut ciuciuveaua. In numele unui petecut politic lovit de "grandoare cezarica", emite pe toate lungimile de unda care, tot prin cumul, ajung cam la 0,5% din interesul romanilor. Spre a face fata multiplelor responsabilitati e nevoita sa cante si sub alte nume. Desi sufera de scenarita cronica, ciuciuveaua are o imaginatie relativ saraca - de la initialul ciovlica, la onomatopeicul ciovica, ajungand la regionalul nagat, pe aici sfarseste repertoriul ei onomastic. Drept este, atunci cand se ocupa de "relatii internationale", poarta la sine carti de vizita pe numele Glareola pratincola.
Ciuciuveau respira numai prin comunicate de presa, tiuie doar demascari, gandeste numai in postere si sloganuri electorale de tipul "Sariti, Securitatea!", mananca doar jaratic si viseaza numai cai verzi pe pereti. Cand audienta ii scade chiar sub limita iluzoriului, ciuciuveaua incearca sa-si ridice "ratingul" prin lovituri de presa cat Hymalaia. Prinsa cu minciuna, piuie ca nu a mintit cu intentie rea.
In lipsa de musterii, peste vara ciuciuveaua mi-a sarit la carotida cu un comunicat mai taios ca un brici suedez. Cica, dupa ce am constituit un "reper moral", as fi "dezertat moral" alegand sa ma compromit. Intrebarea ar fi, daca am fost un asemenea reper moral pentru cuibusorul in numele caruia ciripeste, cum au uitat canarii si celelalte "emanatii ale societatii civile" ajunse la Cotroceni in 1996 sa-si aduca aminte de asta, fie si o singura data, pe cand erau la "carma tarii"?
