La Sulina nu se poate ajunge decât pe calea apei, pentru că localitatea nu este conectată direct la nicio reţea de drumuri. Cel mai estic punct al României este locul în care braţul Sulina se varsă în Marea Neagră. Cu o istorie de aproximativ 2.700 de ani, este una dintre cele mai vechi aşezări ale ţării.
În 1856, aşezarea pescărească Sulina devine cel mai important port de pe coasta apuseană a Mării Negre datorită faptului că aici se stabileşte Comisia Europeană a Dunării. În 1903 se introduce serviciul telefonic, iar în 1910 se trece la iluminatul electric al străzilor şi al cheiurilor.
Au fost amenajate plaja şi Cazinoul unde se dădeau serate şi baluri. Datorită melanjului de români, greci, lipoveni-ruşi, armeni, turci, austrieci, germani şi evrei care populau localitatea Sulina la începutul secolului XX, scriitorul Jean Bart a supranumit-o „Europolis” în romanul cu acelaşi titlu, a cărui acţiune se plasează chiar în „micul port cosmopolit“.
Aici, spune el, „comerţul levantin atrage aventurieri din toate seminţiile. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile şi toate limbile. Mica lume a acestei instituţii - Europa în miniatură - cu decoruri, culise şi protocol, are o viaţă aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etanş“.