"Hipnoza. Scurt istoric" (de J. Pintar şi S. Jay Lynn, în curs de apariţie la Editura Trei) spune povestea sinuoasă a hipnozei din ultimele trei secole - de la mesmerism şi folosirea efectului "placebo" la disputele ştiinţifice legate de starea de transă ori de aplicaţiile psihoterapeutice. Practicile medicale şi psihologice actuale sunt puse în legătură cu primele tatonări mai mult sau mai puţin ştiinţifice, aşa cum se vede şi din fragmentul de mai jos, dedicat apariţiei anesteziei şi analgeziei hipnotice, tehnici folosite astăzi cu succes în sălile de operaţie sau în cabinetele de stomatologie.

Contra culturii populare victoriene

În ciuda tributului personal pe care asocierea cu mesmerismul l-a impus reputaţiei sale de medic, John Elliotson (1791-1868) a continuat să promoveze în mod activ această tehnică, înfiinţând în 1849 Infirmeria Mesmerică Londoneză. Când contribuţiile sale sunt evaluate retrospectiv, se vede clar că Elliotson a fost unul dintre primii mesmerişti care au abordat efectele medicale ale tehnicilor mesmerice într-o manieră sistematică şi ştiinţifică. Întrucât insista asupra bazei ştiinţifice a mesmerismului, Elliotson era intolerant faţă de versiunile populare şi eclectice care începuseră să apară în Marea Britanie şi faţă de scrierile care deveniseră o constantă a culturii populare victoriene. Pe Elliotson îl interesa tot ce dădea rezultate în sensul reducerii suferinţelor omeneşti şi era atras de posibilitatea de a folosi mesmerismul pentru a controla durerea.

Hipnoză la Calcutta

Speranţa analgeziei mesmerice a atras atât atenţia publicului larg, cât şi pe cea a specialiştilor britanici prin activitatea lui James Esdaile (1805-1855), chirurg scoţian care trăia şi practica medicina în India. Esdaile îşi începuse experimentele de mesmerism în 1845, în spitalul pentru localnici din satul Hooghly, în apropiere de