Parisul a fost gazda celui de-al 30-lea Seminar de Chirurgie Pediatrică organizat de Societatea Franceză de Chirurgie Pediatrică (SFCP) şi de secţiunea franceză de urologie pediatrică, în perioada 3–5 noiembrie 2011, sub conducerea profesorilor D. Aubert şi P. Mouriquand, în organizarea profesorului G. Audry. Tematica: uropatiile congenitale – diagnosticul antenatal. Au fost trecute în revistă probleme de fiziopatologie, embriologie, genetică, depistare, imagistică şi biochimie antenatale, funcţia renală, prognosticul uropatiilor malformative severe, bazele indicaţiilor chirurgicale, refluxul vezico-ureteral, megavezica în diagnosticul antenatal, valvele de uretră posterioară, obstacolul joncţiunii uretero-vezicale (megaureter, ureterocel, ureter ectopic), duplicaţiile patologice, tumorile renale cu diagnostic antenatal. Care au fost concluziile şi noutăţile acestui seminar? Din punctul de vedere al embriologiei şi al patofiziologiei anomaliilor, o mai bună înţelegere a uropatiilor congenitale permite noi căi de cercetare diagnostice, prognostice şi terapeutice. În privinţa factorilor genetici, au fost amintite sindroamele rinichi-coloboma şi bronho-oto-renal, dar şi rinichi chistic-diabet sau sindroamele polimalformative cu hipodisplazie renală. Depistarea antenatală a uropatiilor congenitale se poate face doar printr-un demers multidisciplinar. Situaţiile caracterizate ca fiind anormale in utero sunt în majoritate benigne, iar multe din acestea sunt spontan rezolutive. Diagnosticul antenatal al unei uropatii poate ascunde o patologie asociată complexă, iar riscul de diagnostic greşit există în până la 5% din cazuri. În aceste condiţii, întrebarea este: „Ce spunem viitorilor părinţi?“. Profesorul J. M. Guys (Marsilia), referindu-se la acest subiect, afirmă că este necesar un oarecare timp de speranţă pentru mamă, înainte de diagnosticul final, spre a