Endometrioza este o afecţiune ginecologică frecventă la femeia la vârsta reproducerii, care se prezintă cu durere la nivelul pelvisului, dismenoree şi infertilitate. Este definită ca prezenţa ţesutului endometrial în afara uterului – tipic în pelvis, pe ovare şi peritoneul pelvin, dar poate să intereseze şi intestinul gros, ureterul sau vezica urinară. Endometrioza este o boală multifactorială. Etiologia şi fiziopatologia sunt încă neelucidate; patogenia este complexă. Factorii genetici şi imunologici joacă un rol-cheie în fiziopatologia bolii. S-a demonstrat că există o asociere între prezenţa endometriozei şi sistemul imun alterat, ceea ce sugerează că modificările în imunitatea mediată celular şi/sau umorală pot contribui la apariţia bolii. (...) În 1981 s-a descris pentru prima dată autoimunitatea endometrială şi ovariană la o femeie cu endometrioză. Recent, s-a semnalat existenţa funcţiei crescute a celulelor B. Pacientele prezintă au Publicitate toimunitate faţă de autoantigenele din endometru (transferina endometrială şi alfa 2-HS glicoproteina 2), ovariene şi nucleare. Titrurile anticorpilor faţă de aceste proteine sunt specific crescute la pacientele cu endometrioză; nivelurile transferinei şi alfa 2-HS glicoproteinei sunt semnificativ crescute în lichidul peritoneal. Anticorpii faţă de transferină şi alfa 2-HS glicoproteină inhibă in vitro motilitatea spermatozoizilor. Aceste date sugerează că autoanticorpii faţă de endometru joacă un rol important în infertilitatea frecvent asociată cu endometrioză. În ser şi în secreţia vaginală şi cervicală se găsesc autoanticorpi din clasele IgG şi IgA faţă de ţesutul endometrial şi ovarian, iar endometrioza se asociază cu alte boli autoimune şi cu avorturi recurente mediate imun. S-a semnalat prezenţa autoanticorpilor din clasele IgG, IgM, IgA faţă de fosfolipide şi histone. Autoanticorpii prezintă titruri c