Pe bună dreptate, doamna Udrea susţine că este cel mai activ ministru al Turismului din câţi au fost până acum (destul de puţini, pentru că ministerul s-a desfiinţat de câteva ori).
Nu şi-a luat bine mandatul în primire, că a şi început să colinde ţara, dar mai ales străinătatea, pentru a promova personal resursele de pitoresc şi atractivitate ale României. A ieşit din haina scorţoasă de demnitar şi, echipată lejer, s-a alăturat publicului, lângă care a dansat, a cântat, s-a plimbat cu sania sau cu bicicleta, s-a bălăcit în apa mării cu picioarele goale sau a dat mingi de tenis la zid pentru a înţelege mai bine acest sport. A fost nelipsită din delegaţiile prezidenţiale, acompaniindu-l pe Traian Băsescu peste tot pe unde a fost posibil, excepţie a făcut Muntele Athos, ca o emblemă vie a atractivităţii sectorului pe care-l păstoreşte. A avut prevederea ca de fiecare dată să fie înconjurată de un stol numeros de reporteri, faţă de care ministerul s-a arătat întotdeauna plin de atenţie şi de atenţii.
Nu se poate spune că doamna Udrea nu are idei. Aceea de a promova România la Turneul de la Roland Garros poate fi considerată una dintre cele mai strălucite, chiar dacă puţini dintre snobii prezenţi acolo vor dori sincer să vină la 2 Mai în loc să meargă la Saint Tropez. Ca să nu mai vorbim de intenţia de a face din Bucureşti o staţiune balneară şi de tratament.
În cazul doamnei Udrea, problema care se pune e alta: cu ce costuri îsi realizează obiectivele, deocamdată teoretice? Ştiu că ministerul său a primit - cu toată criza - un buget generos, mai generos decât ar fi putut obţine orice alt titular al acestui post. În ce se converteşte acest buget? Care va fi - şi în ce unitate de timp - sporul de turişti pe care-l va deturna spre România baletul promoţional al acestui „cel mai frumos ministru” (alături de Paleologu, bineînţeles) din cabinetul Boc? Pentru