1.600 de militari şi o coloană de blindate de 9 kilometri au declanşat un război teribil în Capitală pe 23 decembrie 1989. Regimentul a venit din Prahova, la chemarea lui Sergiu Nicolaescu.

În aricolele precedente v‑am prezentat începuturile relaţiei de prietenie dintre regizorul Sergiu Nicolaescu şi căpitanul Ion Nicolescu, comandantul Regimentului 7 mecanizat Prahova. Din 1988, cei doi au avut mai multe discuţii despre evenimentele care urmau să ducă la debarcarea lui Nicolae Ceauşescu.

Regizorul şi-a reglat armele personale la unitatea lui Nicolescu şi a folosit soldaţi ai acestuia pentru figuraţie în filmele sale. Pe 21 decembrie 1989, regizorul a mers la căpitan pentru a-i cere trei TAB-uri cu care să tragă asupra balconului clădirii CC al PCR, de unde urma să cuvânte Ceauşescu. Până la urmă s-a mulţumit cu patru grenade. Pe care, susţine el, le-a aruncat în mijlocul mulţimii în timpul discursului pe care dictatorul l-a ţinut în acea zi, contribuind la spargerea mitingului.

Anunţul lui popescu

Continuăm astăzi această poveste despre un complot ţinut la secret timp de 22 de ani. Drumurile regizorului şi ale căpitanului se încrucişau din nou în sera zilei de 22 decembrie.

La doar câteva minute după ce Televiziunea Română a fost invadată de revoluţionari şi a devenit Televiziunea Română Liberă, crainicul Petre Popescu a făcut următorul anunţ: „Comandantul Nicolescu, din Ploieşti, este imperios rugat să se îndrepte spre Bucureşti, cu ostaşii săi, şi să pună brasarde tricolore la mână".

Era în jurul orei 14.00. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării (numit în funcţie de Ceauşescu după sinuciderea lui Milea), ordonase ca toate unităţile să se retragă sau să rămână în cazărmi. În Bucureşti nu se trăgea, revoluţia era paşnică, mii de oameni se bucurau pe străzi de fuga lui Ceauşescu. Sergiu Nicolaescu admite că