În ziua aceea, de Sf. Ilie, patronul tunetelor, de dimineaţă, nu era căldură prea mare. Plouase violent în zori, potrivit tradiţiei, dar marea era bună, puteai să te scalzi în ea în voie. Ceea ce Dinu Cărăuţeanu... (- de fapt, rămâne între noi, pe numele adevărat al neamului lor de ţărani moldoveni, Alucăruţă; venind de la Fălticeni la Bucureşti, studiind Dreptul şi făcând o carieră strălucită, la care contribuise şi căsătoria cu Sisi Ghica, o Ghiculeasă adevărată, deşi neamul ei era de mult risipit; aşa că Sisi, tocmai ea, urmaşa de neam mare, îl obligase pe el, încă înainte de măritiş, să-şi schimbe numele, spunându-şi Cărăuţeanu - fratele mai mic al Eleonorei, marea tragediană care făcea furori în Italia - înainte de a încheia legiunea pactul cu ţărăniştii; deci în perioada, se poate spune romantică, a dreptei în ascensiunea ei accelerată; când Dinu, unul dintre studenţii favoriţi ai Profesorului, ţinuse discursul acela faimos la moartea lui suspectă)... -- ceea ce, cum spuneam, în ziua aceea de Sf. Ilie, Cărăuţeanu şi făcuse baie, adică scăldându-se la Vama Veche, înotând ca de obicei până în larg, de unde zicea că se vedea spre sud, la bulgari, dacă aveai ochi buni, capul Caliacra.
De fapt, de locuit, locuia cu Sisi la Mangalia. în mahalaua de la miază-zi, căreia el, ca vechi al locului, trăgând vară de vară la nea Mitică, singurul român, ortodox, nu se ştie cum pripăşit pe aici, având o căruţă la care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai ştie de ce şi cum se petrecuseră de fapt lucrurile...
Plaja era pustie. Nisipul, încă ud după ploaia căzută în zori, lăsa îndărăt urme adânci.
Privea atent spre cazemata de alături, de pe ţărm. Ca şi cum de acolo s-ar fi aşteptat să apară cineva, în timp ce se freca energic pe piept, pe spat