România, spre deosebire de Franţa şi Rusia, este parte a coaliţiei din Irak şi militarii noştri sunt ameninţaţi direct de aceste acte teroriste.
Sigur, "artistul" Traian cel Mare a "croşetat" o nouă secvenţă din seria gafelor diplomatice, cu potenţial la fel de spectaculos, pe cât de precară este expertiza în relaţii internaţionale, pe care o angajează echipa de zgomote "diplomatice" a "figurantului" de la Cotroceni! Exact acum o săptămână, în editorialul cu titlul "Băsescu n-a găsit Israelul pe hartă", am prezentat inconsecvenţa poziţiilor româneşti faţă de Siria şi iresponsabilitatea declaraţiilor preşedintelui faţă de statul cu pricina. Păcălit de turneele liderilor francezi la Damasc (care au obţinut contracte extrem de avantajoase pentru firmele franceze, în regiune, la care România nici nu poate visa) şi de "îndulcirea" relativă a tonului criticilor americane la adresa guvernului sirian, Băsescu a crezut că a venit momentul să "strălucească" şi el pe drumul Damascului.
Redau un pasaj, referitor la Băsescu, din articolul meu de sâmbăta trecută: «Pe 21 octombrie 2008 (…) remarca pe aeroport (…) virtuţile de ctitorie a păcii, reprezentate de statul sirian: "Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune"!».
Ştiţi ce s-a întâmplat, de atunci, în relaţiile americano-siriene? Siria a hotărât, la 28 octombrie, să închidă o şcoală şi un centru cultural americane la Damasc reacţionând la ceea ce sirienii afirmă că a fost o incursiune a forţelor americane pe teritoriul naţional, care s-ar fi soldat cu opt victime civile. Incursiunea americană s-ar fi produs de pe teritoriul irakian şi a fost catalogată de ministrul de Externe sirian, Walid al-Moualem, ca "agresiune
